Betonul este un material compozit obtinut din amestecuri artificiale, omogenizate, care dupa intarire are un aspect de conglomerate cu rezistente mecanice si fizico-chimice. Betonul este unul din materialele cele mai des utilizate in domeniul constructiilor.
Este cunoscut din antichitate (Egipt) si are avantaje majore (realizarea oricarei forme geometrice, rezistente mari la compresiune si la agresivitati chimice, pret de cost relativ scazut) dar si dezavantaje (greutate proprie mare, rezistenta mica la intindere, intarire relativ lenta).
In principal componentii betonului sunt:
- agregatele (naturale,artificiale);
- liantul (anorganic,organic)
- aditivi (substanţe introduse în masa amestecului care produc modificări dorite ale proprietăţilor betonului proaspăt sau întărit, precum: îmbunătăţirea lucrabilităţii, accelerarea sau întârzierea prizei sau/şi întăririi, micşorarea temperaturii de îngheţ etc.);
- adaosuri (substanţe sau materiale introduse în masa betonului proaspăt care îmbunătăţesc anumite proprietăţi ale betonului întărit, cum ar fi duritatea suprafeţei, rezistenţa la uzură, rezistenţa la penetrarea radiaţiilor etc. sau ale betonului proaspat, coeziunea, pastrarea omogenitatii, etc
– adaosuri minerale, fibre naturale si artificiale); - apa (atunci cand se impune).
Natura diversificata a componentilor, combinarea si dozarea lor, conduc la o gama foarte mare de tipuri de betoane, cu diferite caracteristici.
In beton , raportul ciment-apa constituie partea activa amestecului.